Idei de mâncare de post

A început postul Crăciunului şi pentru cei dintre voi care aleg să postească, o să vă dau în fiecare vineri câteva idei de feluri de mâncare de post. Nu o să fie nimic pretenţios, sunt feluri de mâncare pe care poate ştiţi deja să le faceţi, eu doar vi le reamintesc.

Pilaf cu ciuperci

Ingrediente: un morcov, ciuperci, orez, ulei, o ceapă mic. Se căleşte ceapa tăiată mărunt cu morcovul ras până se înmoaie. Se adaugă ciupercile tăiate bucăţele (dacă sunt proaspete, le daţi un clocot înainte, dacă sunt din conservă, le clătiţi doar). Mai căliţi cinci minute, apoi adăugaţi orezul şi stingeţi cu supă de legume sau cu apă. La o măsură de orez merg 3 măsuri de apă. Condimentaţi cu delikat sau doar sare şi piper şi lăsaţi la fiert până se absoarbe toată apa, apoi daţi deoparte, puneţi un capac şi acoperiţi cu un prosop gros până se înmoaie bine orezul. Serviţi cu sos de gogoşari sau salată de murături.

Ciorbă acră de fasole

Ingrediente: fasole uscată, verdeaţă (morcov, păstârnac, pătrunjel, mărar, leuştean), ceapă, ardei gras, bulion, borş pentru acrit, puţină fidea.

Fasolea se fierbe separat, schimbându-se mai multe ape. Zarzavatul se fierbe în altă oală; dacă aveţi zarzavat pus pentru iarnă e şi mai bine, dacă nu, puneţi la fiert mai întâi morcovul, păstârnacul date prin răzătoare, apoi ceapa, gogoşarul tăiate cubuleţe, şi mai la final zarzavatul tocat. Separat prăjiţi puţină ceapă şi stingeţi cu bulion, apoi turnaţi în oala cu zarzavat. După ce a fiert fasolea, o adăugaţi peste zarzavat, adăugând şi din lichidul în care a fiert, dacă e cazul. Mai lăsaţi un clocot, apoi acriţi cu borş fiert în prealabil. Pentru mai multă consistenţă puteţi adăuga şi o mână de fidea. Asezonaţi cu sare, piper şi o crenguţă de cimbru. Serviţi cu salată de ceapă roşie sau cu ardei iute.

Ce-am mai gătit

Pentru noi:

Pui burgund cu ceapă şi ciuperci – a ieşit foarte bun, dar vinul roşu a închis la culoare carnea, aşa că data viitoare folosesc vin alb, chiar dacă îi schimbă gustul.

Paleuri cu stafide – excelente şi foarte uşor de făcut.

Pentru Eliza:

Supă cremă de dovleac pe care i-am servit-o cu crutoane. Nu prea i-a plăcut, Elizei îi plac mai mult ciorbele tot ce-i acru e bun, ce-i dulce, nu prea…

Biscuiţi cu unt (petit-beurre) delicioşi, mi-am luat şi eu la serviciu şi i-am păpat cu lapte la micul dejun şi cu ceai la gustarea de amiază. Mie nu mi-au ieşit aşa frumoşi ca la mama lor, dar de gustoşi sigur.

Şosetaria.ro – lumea ciorapilor

Mai demult, la începuturile mele bloggeristice am scris un articol despre ciorapii pentru gravide, iar ieri am primit un comment de la un magazin online cum că se găsesc şi la ei pe site. Am intrat şi eu să văd ce site e şi am rămas surprinsă să descopăr că e un magazin online numai şi numai pentru şosete, ciorapi şi colanţi, pentru femei, copii şi da, şi pentru bărbaţi (deşi n-am văzut în viaţa mea un bărbat cu dresuri fine şi sper nici să nu văd )

Am găsit şi câteva produse mai deosebite, de exemplu ciorapii Kunert Warm Up în a căror descriere spune aşa “Combinaţia de fibre speciale de tip Meryl®Nexten îi face foarte călduroşi deoarece aceste fibre reţin căldura corpului uman”. O să fac o extravaganţă să îi comand, deşi Moş Nicolae e în concediu fără plată şi cam greu cu cadourile Preţ 38,40 de lei. Vă spun dacă chiar fac ce scrie acolo după ce îi încerc.

Ciorapi pentru iarnă Marilyn Arctica de 140 DEN, foarte potriviţi pentru anotimpul rece. Preţ 22 lei.

Ciorapi cu imitaţie de portjartier pentru mirese, ideali dacă vă e frică să nu se desprindă adezivul şi să vă treziţi cu ciorapii în jurul gleznelor la braşoveanca Preţ 63 lei

Pentru pasionatele de yoga şi pilates, şosetele cu degete anti-alunecare speciale pentru aceste sporturi, vor fi un cadou ideal de Moş Nicolae. Preţ 25,10 lei.

Pentru cititorii mei fideli, Magazinul Şosetaria oferă un cupon de 15 % reducere. Codul cuponului este FRY15L şi se introduce în câmpul special din formularul de comandă. Reducerea se aplică doar la preţul produselor, nu şi la costurile de livrare.

Cartea de miercuri – Andilandi şi ai lui prieteni

Mergând într-o zi din blogroll în blogroll am dat de site-ul editurii Mediamorphosis şi de acolo n-a fost decât un pas până pe tărâmul lui Andilandi. Scriitoarea Sînziana Popescu creează o lume frumoasă, populată de personaje mitologice româneşti şi cu personaje în care copiii se pot regăsi, o poveste cu morală fără să fie moralizatoare. Nu vreau să dezvălui foarte multe (pentru că Sînziana mi-a promis un interviu) şi nici nu o să mă lansez în detalii, nu cred că pot eu să scriu o recenzie mai bună decât asta. Tot de pe acest site puteţi descărca prima carte în fromat pdf, de unde îmi dau seama că autoarea nu scrie pentru bani, ci pentru copii şi din dragoste pentru scris. Condiţiile grafice ale cărţilor sunt extraordinare, atât formatul pdf cât şi cel tipărit, cu ilustraţii de Cireşica Litinschi. Vă recomand din toată inima să le cumpăraţi, nu sunt deloc scumpe, ambele volume ale seriei putând fi cumpărate la un preţ promoţional de 30 de lei.

Interviul de luni – Laura Laurenţiu

Pe Laura am cunoscut-o (virtual, bineînţeles) când am început să frecventez forumul culinar.ro. E o persoană care se implică mult, pune suflet în tot ce face şi m-a convins să particip la concursul Sezonul abundenţei organizat de ea (cu reţeta Fantezie cu dovleac cu care am luat locul 10). Apoi i-am descoperit blogul culinar Cuina bănăţeană şi apoi pe cel personal, lauralaurenţiu.ro. Aşa am descoperit că Laura e interpretă de muzică autentică bănăţeană, că soţul ei cântă la armonică şi fiica ei e pasionată de Stephenie Meyer şi de seria Amurg. Special pentru ea, Laura a creat tortul Twilight, o combinaţie ingenioasă de cremă de şampanie, blat de cacao, multă muncă, imaginaţie şi dragoste de mamă.

Am rugat-o pe Laura să îmi acorde un interviu şi ea a acceptat. Mi-a dat nişte răspunsuri lungi şi frumoase şi m-a rugat să tai din ele dacă mi se pare că s-a întins cu vorba. Dragă Laura, nu tai nimic, fiecare cuvânt al tău e preţios pentru că l-ai scris special pentru noi!

1. Din ce am aflat despre tine, am tras concluzia că eşti o aprigă păstrătoare a tradiţiilor: cânţi, găteşti şi respiri Banatul. Ce te animă să faci asta?

Chiar dacă răspunsul meu va conţine o stereotipie arhicunoscută, la adresa bănăţenilor, iată: pentru că sunt mândră că sunt bănăţeancă. Şi mă simt norocoasă să îmi fi fost datul să mă nasc şi să trăiesc aici, având convingerea că în altă parte nu aş fi putut creşte în omul care sunt azi. Civilizaţia bănăţenilor s-a format în veacuri de convieţuire multietnică, prin influenţe ale mai multor culturi ce au coexistat  în acest spaţiu. Cred că de aceea bănăţeanul este tolerant, cumpătat şi întreprinzător, şi dacă ochiul lui este aţintit vreodată în ograda vecinului, este pentru a prelua ceea ce e valoros.

Această mentalitate a preluării bunelor exemple a făcut din Banat  „Fruncea ţării” – şi nu este o metaforă, căci, iată: Timişoara a fost primul oraş european ale cărui străzi au fost iluminate electric (1884), primul oraş al Europei cu tramvai, Bega a fost primul canal navigabil de pe teritoriul de azi al României (1732), prima linie ferată de pe teritoriul României s-a dat în folosinţă tot in Banat, în 1827 (Oraviţa-Baziaş), în fine, un loc încărcat de istorie, dar de o istorie ce atestă dorinţa permanentă de progres şi bunăstare care a existat în acest loc. În alte părţi, oamenii s-au bătut şi zbătut pentru alte lucruri, dar aici zbaterea a fost pentru trai bun şi progres. Adică, bănăţanului i-a plăcut şi  îi plac viaţa îmbelşugată, casele frumoase, binefacerile civilizaţiei etc.

Cu mândrie, dar şi cu conştiinţa de a îndeplini o îndatorire, încerc să trăiesc, alături de familia mea, aşa cum au trăit şi strămoşii noştri, în aceste locuri: respectându-ne vecinii, preluând, dacă este cazul, modele valoroase de la ei, dar în acelaşi timp oferind propriile noastre exemple, străduindu-ne să oferim copiilor noştri bunăstare şi nu în ultimul rând, păstrând atât cât e omeneşte posibil din farmecul de nedescris al vieţii din Banatul de  odinioară.

2. De ceva vreme încoace simt că tradiţiile s-au pierdut: copiii nu mai merg cu colindul, tinerii nu mai vopsesc ouă roşii, acestea fiind doar două exemple. Crezi că trebuie să ne creştem copiii în spiritul tradiţiilor?

Evident, cred că trebuie să ne creştem copiii în spiritul tradiţiilor! Tradiţiile „de import”, la mare modă în România zilelor noastre, nu sunt nimic altceva decât ofensive comerciale – o perioadă a anului când se vor vinde în neştire mărfuri de un anumit gen. Nu consider că e corect şi nici benefic să înlocuim ceea ce e moştenit şi ţine de spiritualitatea noastră, cu genul de tradiţii colorate, accesorizate bogat cu nimicuri costisitoare, dar obligatoriu de achiziţionat în ziua cu pricina (…’s Day).

Dar nu aş zice, neapărat, că tradiţiile româneşti sunt în declin. Ca una din interiorul fenomenului, pot spune că, după vreo 15 ani de haos,  în cultura tradiţională românească lucrurile prind să se reîndrepte pe făgaşul firesc, cel puţin aici, unde trăiesc eu. În judeţul Timiş au fost înfiinţate sau reînfiinţate în ultimii ani mai mult de 60 de ansambluri şi formaţii folclorice – şi vorbesc strict de cele de amatori, fondate la nivelul comunelor. În aceste ansambluri activează un număr foarte mare de participanţi – în unele comune trec de 100 de membri; există formaţii pe generaţii, de la cei mai mici, preşcolarii, apoi copii de şcoală generală, tineri şi în unele cazuri „seniorii” – cupluri căsătorite, oameni la casele lor, care îmbracă cu bucurie costumul popular şi dansează sau cântă la cor.  Am menţionat deja că în Banat bunul exemplu e o forţă – aşa că sunt convinsă că acest model al formaţiilor săteşti, care s-a răspândit atât de prolific în ultimii patru-cinci ani, va fi preluat de tot mai multe aşezări bănăţene.

3. Te-am ascultat cântând în dulcele grai bănăţean. Melodii ca „Ăsta-i brâu” sau „Pădurar mi-o fost băgiţa” sunt culese de tine din folclor sau compuse de tine?

Sunt melodii şi versuri compuse de mine, în spiritul celor tradiţional bănăţene. Celor care cred că un cântec „făcut” nu mai este folcloric, le voi  spune – un cântec nou creat, pentru a ramane în sufletul oamenilor, trebuie să fie abordat ca o „poezie cu formă fixă”, adică să respecte cu sfinţenie anumite rigori. Prima dintre ele este acurateţea melodiei, care trebuie să respecte caracteristicile modale, măsura, intervalele, terminaţiile specifice zonei creatorului. Apoi, la nivelul versificaţiei, bunul simţ tematic, utilizarea in limbaj a unor regionalisme specifice, chiar a celor mai vechi, dându-le astfel şansa să reintre în limbajul popular. Fiecare cântec în parte a fost creat de cineva. Românii au avut lăutari sau simpli rapsozi, oameni înzestrati cu har, dintotdeauna, şi ei au izvodit cântece care au primit, iată, girul anilor şi au devenit în momentul de faţă părţi în întregul culturii tradiţionale, fiind pe buzele tuturor celor care iubesc folclorul. Practic, acesta este genul de recunoaştere la care aspir şi eu, supunând judecăţii marelui public creaţiile mele. Dacă voi avea norocul să-mi aud cântecele cântate şi de alţii, înseamna că voi fi reuşit.

4. Am văzut pe blogul tău, Cuina bănăţeană, multe reţete tradiţionale bănăţene. Care îţi aminteşte cel mai mult de copilărie şi îţi evocă amintiri duioase?

Pe toate le iubesc fără părtinire… probabil şi pentru că sunt şi o mare gurmandă şi consider că fiecare mâncare, chiar şi cea mai simplă, dacă este gătită cu multă grija, poate fi spectaculoasă în felul ei. Vechile reţete, ca „Păturată pe crumpi” sau „Taşchele cu pegmez” îmi trezesc şi mie nostalgie, dar şi multora dintre cei care le-au redescoperit la mine pe blog. Intenţia mea este să scot la iveală „parfumul de odinioară” al satelor bănăţene.

5. Vorbeşte-ne un pic despre cuină ca vatra familiei, ce simbolizează ea pentru oamenii cu suflet mare din Banat.

Probabil ceea ce semnifică pentru oameni, la modul general: locul unde familia se strânge în jurul mesei, îşi împart de ale gurii, degustă cu bucurie un pahar de vin, îşi vorbesc de câte toate, fac planuri pentru casa şi copii lor.

Cuina este locul în care amprenta stăpânei casei este cel mai vizibilă – e decorată cu „peretare” cusute de mâna ei, în care a prins cu acul motive florale sau antropomorfe, dar şi mici poezioare naive, cu un farmec desuet, pe pereţi stau la loc de cinste farfurii pictate, vase smălţuite aburesc pe plită, mâţa, bat-o vina, se cuibăreşte în cenuşar, se frământă şi se coace pită, cei mici rup câte o crişcă aburindă şi o iau la goană. La sărbători, miroase obligatoriu a sarme (sarmale), a zupă de găină grasă, a cârnaţi şi fripturi. Dar atunci se mănâncă în soba de la drum (camera principală, frumoasă, din gospodărie), obligatoriu.

6. Eşti mamă, o bucătăreasă desăvârşită, interpretă de muzică populară, moderatoare de concursuri şi forum culinar. Ce altceva mai face Laura Laurenţiu în puţinul ei timp liber?

Întotdeauna voi găsi timp pentru o carte bună, pentru ore de tihnă alături de familia mea şi de prieteni. Şi chiar dacă nu voi avea timp, mi-l voi face pentru:

-         a construi o casă nouă

-         a posta pe Cuina bănăţeană

-         a-mi îngriji plantele

-         a începe un nou proiect ce mă va incita

Congelarea mâncării bebeluşului

Pe tot parcursul diversificării alimentaţiei Elizei am gătit deseori mai mult şi am congelat ca să am pe mai multe zile, să nu stau în fiecare zi să fierb trei felii de morcov şi una de păstârnac. Încercând să gătesc cât mai variat am ajuns să mă întreb ce alimente se pot congela şi ce alimente nu şi astfel am ajuns pe acest site, recomandat de o cititoare a blogului. O să încerc să sintetizez câteva din sfaturile de acolo şi să mai adaug câte ceva din experienţa mea.

Moduri de congelare:

- în tăviţe pentru cuburi de gheaţă. Puneţi mâncarea în tăviţe, congelaţi, apoi scoateţi cuburile şi le puneţi în pungi speciale pentru congelator pentru a ocupa mai puţin spaţiu. Dezgheţaţi câte cuburi aveţi nevoie o dată, ca să nu irosiţi mâncarea.

- în recipiente speciale pentru congelat mâncarea bebeluşilor, de diverse dimensiuni. Eu am folosit în afară de acestea cutii de iaurt cu capac (sunt nişte iaurturi mici cu cereale în capac şi le-am tot păstrat de câte ori am mâncat, special pentru asta. Se comportă foarte bine la congelator).

- mâncarea sub formă de bucăţele (de ex peşte sau ficat fiert la aburi) am congelat-o în caserole obişnuite, punând fiecare bucată la distanţă de cealaltă ca să scot uşor când am nevoie.

- nu congelaţi în borcane, acestea pot crăpa şi forma aşchii de sticlă foarte mici (eu recunosc că am congelat în borcane, dar nu am pus niciodată borcanele pline, pentru ca atunci când conţinutul îşi măreşte volumul în urma procesului de îngheţare să aibă loc să se extindă, şi niciodată nu mi-au crăpat).

- e bine să scrieţi pe pungi sau pe recipiente data congelării ca să nu depăşiţi perioada maximă recomandată de utilizare a mâncării congelate (3 luni) – recunosc că n-am făcut asta niciodată pentru că nu congelam cantităţi chiar atât de mari, cel mult pentru o săptămână.

Decongelarea

- eu am decongelat şi punând de seara recipientul în frigider să se decongeleze încet la rece dar am folosit şi cuptorul cu microunde, funcţia de dezgheţare. Când eram acasă la mama, unde nu are cuptor cu microunde, am folosit şi metoda fierberii recipientului în apă, dar aveam recipient special, rezistent şi la temperaturi înalte. Cutia de iaurt s-ar topi pusă în apă clocotită. Folosiţi ce metodă vă e mai la îndemână.

Recongelarea

- nu recongelaţi mâncarea o dată decongelată. O mai puteţi ţine la frigider încă o zi, după care o aruncaţi. Dacă folosiţi fructe, legume sau carne congelată pentru a găti mâncarea bebeluşului, puteţi recongela numai după ce alimentele au fost preparate termic. Nu folosiţi lapte de sân decongelat pentru prepararea piureului care urmează a fi congelat. Puteţi folosi lapte de sân proaspăt sau formulă  preparată pe loc pentru subţierea piureurilor care urmează a fi congelate. Nu congelaţi laptele preparat din formulă.

Cum se comportă alimentele la congelat (alimente preparate)

Cartofii, orezul şi pastele nu se congelează pasate, ci se pasează după decongelare.

Dovleacul pentru plăcintă, cartoful dulce se congelează bine sub formă de piure, pe când dovlecelul verde devine apos şi îşi poate schimba gustul.

Broccoli, conopida, morcovii, fasolea verde se congelează bine sub formă de piure.

Citricele (portocale, mandarine, grepfruit), pepenele, strugurii, bananele, caisele, prunele, mango, papaya  nu se congelează pasate, ci sub formă de cubuleţe sau întregi. Eu personal nu recomand congelarea fructelor proaspete, mi se pare că îşi schimbă complet gustul, dar asta depinde de preferinţele fiecăruia. Fructele congelate sunt foarte bune pentru plăcinte, dar pentru bebeluş eu aş recomanda să fie gătite la abur şi apoi congelate sub formă de piure.

Piureul din mere şi pere din compot se comportă bine la congelator.

Avocado (crud) se poate congela în jumătăţi stropite cu zeamă de lămâie. Se poate oxida, dar gustul rămâne ok.

Cartea de miercuri – Cărţi pentru copii

Azi vă recomand mai multe cărţi pentru că efectiv nu am putut să mă hotărăsc care sunt mai faine. Am descoperit întâmplător printr-un link dat de un prieten o librărie on-line care aduce şi cărţi pentru copii în limba engleză de la edituri faimoase gen Priddy Books, Innovative Kids, Usborne la nişte preţuri nemaipomenite, cărţi care dacă ar fi traduse şi publicate la noi ar costa dublu. Vă recomand să le cumpăraţi aşa în engleză dacă vi le doriţi şi să nu lăsaţi bariera de limbă să vă împiedice, multe au puţine cuvinte şi imagini sugestive. Iată ce mi-aş cumpăra eu dacă aş avea buget

Baby’s First Lullabies este o carte cu CD ce conţine opt cantece de leagăn: cartea e bogat ilustrată şi conţine versurile, iar pe CD sunt minunatele cântecele de leagăn pe care copilul le poate asculta la culcare – mai mult de 30 de minute de muzică liniştitoare. Învăţaţi să-i cântaţi bebeluşului dumneavoastră aceste cântece în limba engleză. Preţ: 25 lei

Ballerina – box: cutia conţine o carte de poveşti in limba engleză, o carte de activităţi cu carioci, o bentiţă de cap din puf şi două ştampile. Preţ: 39 lei

Beegu este povestea înduioşătoare a unei mici extraterestre uitate de părinţi pe Pământ, o carte deosebită cu ilustraţii remarcabile. Beegu nu ar fi trebuit să se afle pe Pamant, însă s-a pierdut. Beegu e o extraterestră mică şi prietenoasă, însă oamenii de pe Pamant nu sunt deloc binevoitori… însă până acum nu a întâlnit decât oameni mari. Când îi va întâlni pe copii însă… Preţ: 33 lei

Rose follows her heart (Rose îşi ascultă inima) -  O carte de poveşti în limba engleză cu file de carton şi cu un medalion vrăjit ascuns în copertă. Aflăm cum a devenit Rose zâna iubirii, având grijă de cei din jur. Copilul e îndemnat să fie la fel de atent şi curtenitor şi să merite medalionul. Preţ: 25 lei (Având file de carton e pe listă pentru Moş Nicolae )

Pentru copiii mai măricei cărora le cad dinţişorii deja – The tooth Fairy (Zâna dinţişorilor). Trei poveşti cu zane in limba engleza, extraordinar ilustrate. Într-o bună zi, cea mai mare dorinţă a Prinţesei Organza se îndeplineşte: ea devine Zâna Dinţişorilor… Aceasta poveste şi încă două vă vor duce în lumea magică a Zânelor din Pădure. Şi pentru ca experienţa să fie completă veţi primi şi un săculeţ pentru dinţişori şi unul cu praf de stele strălucitor! Preţ: 24 lei

Şi special pentru Crăciun – The Christmas Kitten (Pisoiul de Crăciun) – o foarte frumoasă poveste despre Lucky, pisicuţa de jucărie care cade din sania lui Moş Crăciun şi se rătăceşte. Cu ajutorul noilor săi prieteni, elfii din pădure, află cine este copilul căruia trebuia să îi fie dăruita şi reuşeşte să ajungă la casa acestuia înaintea dimineţii de Crăciun. Cartea are imagini superbe, tipărite în relief, la fel ca şi textul cărţii. Preţ: 49 lei

Interviul de luni – Shauki from Shauki’s Bookcase

Nici nu mai ştiu în ce context l-am cunoscut pe Shauki (de fapt nici nu ne cunoaştem, decât pe mess) dar avem atâtea lucruri în comun încât am rămas prieteni virtuali. Şi lui îi place să citească mai mult decât orice, îi plac cărţile bune şi ştie ce înseamnă să stai cu sufletul la gură să aştepţi o continuare sau o traducere la o carte apărută de 3 ani în străinătate. Îl respect pentru că are 19 ani şi e un tânăr care munceşte şi are şi alte preocupări în afară de semnat condica în baruri şi cluburi aşa cum fac, din păcate, mulţi dintre adolescenţi, care nu ştiu ce e aia o carte şi cum arată pe interior o bibliotecă sau o librărie. Pe Shauki îl cunosc toţi editorii şi PR-iştii de la edituri, le cere mereu noutăţi şi detalii despre cărţi şi le publică pe Shauki’s Bookcase, un blog bogat în informaţie despre cărţi fantasy (în proporţie de 90%). Mai nou Shauki traduce cărţi şi ştie first-hand câtă muncă se depune pentru publicarea unei cărţi. De Shauki o să apară Host de Stephenie Meyer, cel mai probabil la târgul de carte Gaudeamus. Despre restul proiectelor lui o să îl las pe el să vă vorbească. Şi pentru cei care se întreabă, da, Shauki e numele lui adevărat, nu-i aşa că sună a nume dintr-o carte fantasy?

1. Când ai început proiectul Shauki’s Bookcase şi ce te-a motivat să faci asta?

Am avut proiectul în minte de pe la sfârşitul lui 2007, am înregistrat blogul pe platforma WordPress pe la începutul lui 2008, însă am decis să mai aştept puţin. În martie, din lipsă de ocupaţie, am început să scriu prima recenzie, pe care am şi postat-o. Pe urmă m-am ocupat şi de alte lucruri la blog şi, văzând că-mi place, am continuat cu recenziile.

Ce m-a motivat? A fost faptul că existau câteva bloguri/site-uri dedicate cărţilor, însă recenziile cărţilor fantasy pentru copii şi tineri erau foarte puţine, mi-era ciudă că nu aveam şi noi un blog dedicat acestui fenomen, care a început să crească prin 2004-2005 în România – un blog cum au americanii sau britanicii. Acest lucru m-a motivat să creez şi eu un blog asemănător celor din străinătate. A fost greu la început – nu aveam colaboratori, nu aveam nicio susţinere, vizitele – ca la începutul oricărui blog – erau foarte puţine. Însă am continuat, ştiind că într-o bună zi munca depusă (ore întregi în fiecare zi) avea să-mi fie răsplătită. Iar rezultatul se vede clar!

2. Vorbeşte-ne puţin de genul fantasy care îţi place cu precădere, ce este, ce te atrage la el, care e istoricul fantasy-ului pe piaţa editorială din Romania.

Recunosc că înainte să descopăr Harry Potter nu prea citeam. Îmi plăcea în schimb să scriu compuneri cu personaje fantastice, cu animale vorbitoare, tărâmuri ciudate (astea îmi aduceau note bune la şcoală). Dar, ciudat, îmi plăcea să colecţionez cărţi, chiar dacă nu le citeam – tot felul de cărţi, şi eventual în mai multe exemplare. La un moment dat, mama, care era un client fidel la Prietenii Cărţii, a adus acasă nişte cărticele pentru copii scrise de Contesa de Segur. Unele dintre ele mi-au plăcut foarte mult, şi le-am recitit de nenumărate ori. Dar cam asta a fost… până ce a sosit şi la noi Harry Potter. O colegă de-a mea, disperată după această serie, avea filmele, cărţile, albume cu stickere şi ne înnebunea pe toţi; apoi lucrurile au stat cam aşa: mi-am luat şi eu albumul, mi-a plăcut story-ul din el, am văzut primele două filme şi, în aşteptarea filmului 3, am împrumutat volumul 3 ca să îl citesc. Vreau să îţi spun că nu m-am mai dezlipit de el. Apoi am intrat într-o comunitate de fani Harry Potter, mi-am cumpărat şi celelalte volume şi mi-am făcut intrarea în lumea fantasy. Aşteptând volumul şase, am găsit multe cărţi înlocuitoare pe placul meu – O serie de evenimente nefericite de Lemony Snicket, Eragon de Cristopher Paolini şi, mai târziu, Cronicile Wardstone de Joseph Delaney şi Copiii Lămpii Fermecate de P. B. Kerr.

Cărţile fantasy sunt diferite de ceea ce s-a scris la noi – basmele acelea plictisitoare care deja mi se par banale şi pe care în niciun caz nu le-aş citi copiilor mei. Noi nu avem scriitori care să ne ofere constant cărţi pentru copii, de aceea editurile de la noi apelează la traduceri. Lumea fantasy este o lume minunată, unde totul este posibil, unde tu, ca cititor, îţi doreşti să intri şi să nu mai pleci. O carte fantasy te ajută să treci peste problemele de zi cu zi, te face să visezi, să speri, să stai cu sufletul la gură aşteptând ca scriitorul să mai publice o continuare, să vezi ce aventuri mai are de gând să născocească pentru personaje. Tu, ca cititoare de fantasy, ştii la ce mă refer. De aceea, eu cred că nicio carte nu ar trebui încadrată la o anumită categorie de vârstă – cititul este citit, este un hobby, o plăcere; însă la noi, în România, lumea te judecă dacă citeşti Harry Potter, dacă citeşti Coelho, dacă citeşti Brown [şi Sandra şi Dan ], dacă citeşti cărţi de copii mici sau thrillere, dacă citeşti literatura comercială în loc de un roman psihologic… Aruncă cu pietre în tine, chiar şi profesori de facultate, care sunt fixaţi pe Biblie, pe Dostoievski şi pe Kafka. Mă laşi?! Datorită lui J. K. Rowling am ajuns eu astăzi să citesc şi să creez un blog care nu poate fi încadrat decât la secţiunea de cultură.

3. Câte cărţi citeşti în medie pe săptămână ca să scrii atâtea recenzii şi să ne dai atâtea recomandări?

În ultima vreme, de când am început facultatea, nu mai am timp nici să citesc ce mi se cere acolo. Orarul este prost făcut, ceea ce mă deranjează cumplit. Însă dacă sunt în vacanţă, sau în weekend, sau am zile mai lejere (a se citi „trag chiulu’”), pot să ajung şi la două cărţi pe săptămână. În rest, o carte la o săptămână-două – cam pe aici mă situez.

4. Care e editura cu care ai colaborat cel mai bine până acum?

Fără să mă gândesc prea mult, e Corint Junior. În primul rând îi consider lideri în ceea ce înseamnă cărţi fantasy pentru copii şi tineret (sau, cum îmi place mie să spun, kids & young adults). Apoi sunt unii oamenii de acolo, cu care chiar dacă am mai avut conflicte, mă înţeleg, zic eu, bine, ei fiind cei care m-au „adâncit” şi mai tare în lumea fantasy.

Publică titluri bune, traducerile, redactările, condiţiile grafice ale cărţilor sunt de înaltă calitate, ceea ce este un factor important în ziua de azi; noi românii suntem snobi, dorim ca totul să fie perfect.

5. Care e cartea ta preferată publicată anul ăsta? De ce?

Mereu m-am ferit de întrebarea asta, mi-e greu să aleg, depinde de starea în care mă aflu; acum spun că mi-a plăcut cartea X, după o oră îmi schimb părerea. Sunt multe cărţi care mi-au plăcut, dar am să aleg patru, care în faţa mea sunt egale: EXPEDIŢIA de Angie Sage, volumul 4 din seria Septimus Heap, o serie pe care eu o găsesc extraordinară; DULĂUL DIN ROWAN, prima carte din seria Tapiseria de Henry H. Neff, adevăratul „urmaş” al lui Harry Potter; JOCURILE FOAMEI de Suzanne Collins, pe care o consider autoarea-care-a-venit-cu-ceva-nou; şi AICI, ÎN TĂRÂMUL DRAGONILOR de James A. Owen, prima carte dintr-o serie a cărei protagonişti sunt nişte scriitori care au avut multe de spus în lumea fantasy.

6. Mai nou, eşti şi traducător, cum e să fii în postura celui care descoperă primul cartea?

Este ceva minunat, să petreci ore în şir tălmăcind o carte, ştiind că peste câteva luni ai să o vezi într-o librărie, ai să te duci să o apuci, să o deschizi şi să îţi vezi numele pe ea. Să ai primul cartea, înaintea multor oameni, să ştii că tu ai să le-o oferi în limba lor, e este un sentiment ce nu poate fi descris aşa cum îl simţi. Numai o persoană care traduce/a tradus ştie cum e.

Eu nu muncesc pentru o editură, ci pentru nişte oameni, cititorii, căci ei vor cumpăra cartea, ei o vor citi, ei se vor bucura de ea [sau o vor blama, pe ea, pe autor sau pe traducător, cum e la modă în ziua de azi].

Muncesc mult, pentru că la rândul meu sunt cititor şi ştiu ce înseamnă o traducere proastă, care, culmea, are puterea să te facă să abandonezi cartea. De aceea când nu-mi place cum a ieşit o anumită frază, o şterg şi mă gândesc la o posibilitate să o fac să sune frumos, dar să redau cu exactitate ceea ce a vrut autorul să spună. Sunt anumite fraze şi zicale care, traduse, la noi nu semnifică nimic. De aceea, ca să fii traducător trebuie să-ţi asumi nişte riscuri.

Secret Santa în blogosfera de mămici

Abramburika ne-a propus un joc şi noi cu bucurie am acceptat. Am primit deja numele persoanei căreia o să îi fiu Moşul.  Ştiu şi ce o să fie cadoul, dar nu vă spun, bineînţeles (ceva făcut de mine, ca să respectăm tema concursului, dar ceva cu adevărat deosebit). V-am stârnit curiozitatea? Ideea acestui joc nu e să trimitem cadouri valoroase, ci de suflet, ceva făcut de noi, poate împreună cu copiii. Norocoasele sunt cele care ştiu să tricoteze sau să facă quilturi sau păpuşi superbe de cârpă. Eu sunt mai puţin talentată la făcut lucruri frumoase dar tot mă pricep la ceva, ceva O să vă spun ce e şi cui l-am trimis după ce destinatarul o să primească darul.

Filme româneşti pentru copii

Azi am făcut fără să vreau o călătorie înapoi în copilăria mea, alături de Mihaela, Bălănel şi Motănel şi mai ales împreună cu Maria Mirabela în căutarea Zânei Pădurilor. Doamne, ce mi-e dor de toţi! Îi mai văd uneori pe youtube, când mai am nostalgii, dar tare mi-ar plăcea să am nişte dvd-uri să le vadă şi Eliza. Cel puţin Maria Mirabela e un film minunat, cu o animaţie deosebită şi nişte melodii superbe! Mi-ar plăcea ca Eliza să se uite la filmele româneşti vechi pentru copii, mai ales că acum nu se mai fac filme pentru copii la noi, din păcate majoritatea regizorilor preferă la nesfârşit temele comuniste de care m-am săturat până în gât

Filmele mele preferate pentru copii (le puteţi viziona integral pe google videos, dar nu e acelaşi lucru când stai în pat şi te uiţi la televizor)

Veronica şi Veronica se întoarce (au fost re-editate de Jurnalul Naţional şi dacă le-aţi ratat le puteţi cumpăra de pe site-ul lor)

Maria Mirabela

Dumbrava minunată

Nu-i aşa că Lizuca mea seamănă cu Lizuca din Dumbravă?

Amintiri din copilărie (deşi e cam trist spre final)