Brioşe cu mascarpone şi caise confiate/Muffins al mascarpone e albicocche secche

Am pregătit această reţetă alături de salata caldă cu rucola şi pancetta pentru aniversarea noastră. Fiind mari fani brioşe, am ales o reţetă mai deosebită, special pentru această zi dar şi pentru a participa la Muffin Mania, eveniment organizat de Mara de pe Pan di panna, aşa că o să scriu articolul şi în italiană. Aceste brioşe sunt deosebit de gustoase şi, mai ales, sănătoase, datorită conţinutului scăzut de zahăr, a lactatelor şi a fructelor confiate care pot fi folosite într-o largă varietate. Eu m-am oprit la caise pentru că sunt preferatele mele, dar puteţi folosi orice alt fruct confiat: ananas, smochine, curmale, ghimbir, stafide, cireşe, vişine.

Ho preparato questa ricetta accanto all’insalada calda con ruccola e pancetta per il nostro anniversario. Perché amiamo molto i muffin, ho scelto una ricetta diversa, specialmente per questo giorno ma anche per partecipare al Muffin Mania, evento organizzato da Mara da Pan di Panna. Questi muffin sono estremanente deliziosi e più di questo sono anche buoni per la salute grazie al contenuto basso di zucchero, ai prodotti lattati e grazie ai frutti secchi che possono essere usate in larga varietà. Io ho scelto le albicocche secche perché sono le mie favorite ma potete usare ogni altro frutto secco: ananas, ficchi d’India, dattero, zenzero, uvette, ciliegie, amarene.

Ingrediente: o cutie de 250 de grame de mascarpone, 50 de grame de unt moale, 1 ou la temperatura camerei, jumătate de cană de lapte (folosiţi pentru măsurare o cană de 250 de ml), o fiolă de esenţă de vanilie (fiole din alea mici), o cană şi jumătate de făină, jumătate de cană de zahăr, 3 linguriţe de praf de copt, jumătate de linguriţă de sare, caise confiate.

Ingredienti: una scatola di 250 grami di mascarpone, 50 grami di burro morbido, 1 ouvo alla temperature della camera, ½ tazzone di latte (usate un tazzone di 250 ml per misurare), una fiala di essenza di vanilina ( di quelle piccoline), 1 tazzone e metà di farina, ½ tazzone di zucchero, 3 cucchiaini di lievito per dolci, ½ cucchiaino di sale, albicocche secche.

Tăiaţi caisele în cubuleţe mici/Tagliate a pezzettini le albicocche.

Bateţi cu mixerul untul şi mascarpone, apoi adăugaţi laptele, oul şi vanilia şi amestecaţi până obţineţi o compoziţie cremoasă.

Mescolate al frullino il burro e il mascarpone poi aggiungete il latte, le uova e la vanilina e mescolate giusto per ottenere un composto cremoso.

Separat amestecaţi făina, zahărul, sarea şi praful de copt şi adăugaţi amestecul peste crema de unt şi mascarpone. Amestecaţi până se omogenizează. Pregătiţi tava de brioşe: ungeţi-o cu ulei sau puneţi foiţe speciale. Turnaţi aluatul cu lingura în fiecare foiţă, astfel încât să le umpleţi pe trei sferturi. Presăraţi deasupra o cubuleţe de caise confiate (sau cu fulgi de ciocolată, eu recunosc că am trădat caisele confiate la un moment dat)

Usate un altro vaso per mescolare la farina, lo zucchero, il sale e il lievito per dolci e incorporatelo sopra la crema din burro e mascarpone. Mescolate giusto per far amalgamare gli ingredienti.  Preparate la teglia per muffins: ungetela con olio oppure usate pirottini. Versate il composto usando un cucchiaio in ogni pirottino, così che sia pieno a tre quarti. Mettete i pezzetini di albicocca al di sopra (o scaglie di cioccolato; io riconosco di aver traditto le albicocche secche ad un certo punto).

Daţi la cuptorul preîncins la 180 de grade timp de 20 de minute. Pudraţi-le cu zahăr pudră dacă le vreţi mai dulci, eu le-am lăsat aşa.

Infornite per 20 minuti a 180 gradi prima di aver preriscaldato il forno. Aggiungete zucchero a velo al di sopra se li voleti più dolci ma io li o lasciati così.

Salată caldă cu pancetta, ou şi brânză

Am făcut această salată pentru o cină specială. Pe 4 februarie eu şi soţul meu am împlinit 10 ani de când ne-am cunoscut. E o salată deosebită şi v-o recomand pentru seara de Valentine’s Day sau Dragobete sau pentru aniversarea voastră sau pentru orice seară pe care vreţi s-o faceţi specială alături de persoana iubită. M-am inspirat din reţeta lui Jamie Oliver de salată caldă cu pancetta, ou şi parmezan, dar am renunţat la parmezan pentru că nu îmi place deloc. Am găsit reţeta într-una din cărţile de bucate de Jamie Oliver scoase de Jurnalul Naţional. Am scanat pagina cu reţeta dar pentru că nu se vede foarte bine, o să vă povestesc cum se face.

Ingrediente: 1 ciabatta mare (sau 2 mai mici), o casoletă de rucola, o salată “frunză de stejar” (am găsit in Carrefour la raionul de salate), un căţel de usturoi, sare, piper, 12 felii de pancetta uscată şi afumată (eu am folosit nişte jambon uscat şi afumat), brânză de capră (sau parmezan dacă sunteţi fani), ulei (eu am pus normal, dar la carte scrie de măsline), 1 lămâie.

Puneţi o oală cu apă la fiert. Decojiţi ciabatta şi tăiaţi-o cubuleţe. Tăiaţi usturoiul feliuţe. Puneţi cuburile de ciabatta şi usturoiul într-o tavă,  asezonaţi cu sare şi piper, presăraţi cu ulei şi daţi la cuptorul încins la 200 de grade timp de 10 minute. Scoateţi tava, adăugaţi feliile de pancetta şi mai lăsaţi 5 minute sa se rumenească. Eu am lăsat mai mult pentru că îmi place pancetta extra-crispy. Între timp pregătiţi sosul: zeama de la lămâie se amestecă cu 8 linguri de ulei. Într-un castron mare puneţi cuburile de ciabatta şi pancetta, apoi turnaţi sosul. Amestecaţi pentru ca pâinea să se îmbibe de sos. Adăugaţi rucola şi salata “frunză de stejar” ruptă în bucăţele şi amestecaţi.  Împărţiţi pe farfurii şi pregătiţi ouăle-ochiuri fierte în apă. Eu de obicei pun sare şi oţet în apa pentru ouă ca să se coaguleze mai bine albuşul. După ce oul e gata, îl puneţi în farfurie şi presăraţi brânză de capră sfărâmată sau parmezan. Poftă bună!

World Nutella Day

Azi a fost declarată Ziua Internaţională Nutella, de parcă mai aveam nevoie de un motiv în plus să mă înfrupt din Nutella! Sara de pe Ms Adventures in Italy şi Michelle de pe Bleeding Espresso sunt iniţiatoarele acestui proiect la care am zis că trebuie să particip de cum l-am descoperit. Întâmplarea a fost să descopăr şi o reţetă fantastică cu Nutella pe care am pus-o în practică special pentru World Nutella Day!

Prima oară am aflat că există Nutella printr-o reclamă tv pe un post italian: un grup de prieteni pregăteau pentru aniversarea unuia dintre ei o jumătate de franzelă imensă unsă cu Nutella şi decorată cu lumânări. Am rămas atunci uimită. Ciocolată pe pâine? Dar când am descoperit cât de bună este Nutella, nu am mai renunţat la ea. Am încercat şi alţi înlocuitori dar niciunul nu are aceeaşi consistenţă, gust şi savoare.

Pentru World Nutella Day am pregătit brioşe cu Nutella, după reţeta pe care ne-a oferit-o Teo de pe blogul Gospodini, găsiţi la ea pe blog detaliile preparării, eu o să le expun doar în engleză, special pentru acest eveniment!

Today has been declared World Nutella Day, as if I needed another reason to enjoy Nutella! Sara from Ms Adventures in Italy and Michelle from Bleeding Espresso are the initiatiors of this project and as soon as I found out about it, I knew I had to be part of it. I also happened to find a wonderful Nutella recipe that I made especially for World Nutella Day!

The first time I found out about Nutella was when I saw a tv commercial on an Italian TV station: a group of teenagers were preparing a surprise for a friend’s birthday: half of a huge French baguette with a thick layer of Nutella and candles on it. I was amazed. Chocolate on bread? But when I discovered how savoury Nutella is, I became a huge fan. I tried other types of chocolate spread, but none even resembled Nutella in consistency, taste and flavour.

For World Nutella Day I made Nutella muffins, inspired from a recipe that I found on a culinary blog.

Ingredients for making 12 Nutella muffins: 3 eggs, 170 grams sugar, 140 grams of soft butter,  200 grams all purpose flour, a pinch of salt, 2 teaspoons baking powder, vanilla extract, Nutella.

Mix the soft butter with the sugar until you obtain a fluffy consistence. Add the eggs, one by one, mixing thoroughly after each egg. Mix the flour with the baking powder and the salt and add it to the liquid ingredients. Mix well, add in the vanilla extract and continue to mix until you have a smooth, creamy dough. Spoon the dough into a muffin tray or into muffin paper cases. Even if you know you are going to love them, don’t fill them all the way up, only up to 3/4 of the space. Take the Nutella jar and go crazy! Spoon as much Nutella as you want on the muffins, although I would recommend only a teaspoon if you’re addicted and half a teaspoon if you are a fan. Use a toothpick to draw nice patterns on the muffin top and bake in preheated oven at 180 degrees Celsius (350 Fahrenheit). They are absolutely wonderful!

I love you, Nutella! Thank you for existing!

Moşii de iarnă

Ziua dinaintea lăsatului secului de carne pentru Postul Paştelui este ziua în care se face pomenirea morţilor, zi care se numeşte şi Moşii de iarnă. În această zi se face Sfânta Liturghie la Biserică urmată apoi de slujba parastasului pentru cei adormiţi.

Atât la ţară cât şi la oraş, gospodinele (în general femeile, dar asta nu înseamnă că bărbaţii nu pot face asta) pregătesc colivă, colaci şi bucate şi merg la Biserică pentru a fi sfinţite şi apoi date de pomană de sufletul celor adormiţi. Anul acesta este primul an în care voi merge şi eu la Biserică să fac asta şi o să vă povestesc cum m-a învăţat mătuşa mea să fac.

O să fac colivă (şi o să scriu o postare separată despre cum se face) precum şi un colac (îl fac repede la maşina de pâine, apoi îi dau formă şi îl bag la cuptor). Pentru pomană, o să pregătesc pârjoale moldoveneşti cu pilaf şi o să împart porţiile în veselă de unică folosinţă, alături de chifle şi furculiţe de plastic – asta de sufletul bunicului meu. Separat o să pregătesc câteva punguţe cu ceva dulce (cutii de orez cu lapte şi nişte prăjiturele Măgura sau cornuri cu gem sau ciocolată) de sufletul fratelui soţului care era copil când a murit şi de sufletul surorii mele, la fel copil când a murit. În fiecare pungă o să pun şi câte o lumânare. Coliva şi colacul le voi împărţi la Biserică după ce sunt sfinţite, în pahare de plastic şi cu linguriţe. De băut voi avea vin fiert, pe care îl iau în termos. Mătuşa mea mi-a spus că trebuie să fie şi “abur” şi pentru că nu pot oferi castroane cu ciorbă, o să apelez la soluţia asta. Împreună cu pomenile, se scrie şi un pomelnic, unde se trec numele celor adormiţi din familie.

Pentru apropiaţi, am luat nişte farfurii, castronele şi linguri din inox, pe care le voi da pline cu mâncare. Pe vremuri, la ţară se dădeau străchini frumoase de lut, acoperite de prosoape ţesute în casă de mâna gospodinei, dar acum eu voi folosi nişte şervete de pânză cumpărate, măcar de dragul tradiţiei. Toate tradiţiile româneşti au şi părţi frumoase, artistice, care denotă spiritul gospodăresc dar şi iubirea de frumos a românilor.

Dacă aveţi naşi şi fini, nu uitaţi să mergeţi şi la ei cu pomană, apoi la părinţi, fraţi, surori şi alte rude, şi chiar vecini şi prieteni dacă sunt de aceeaşi religie şi înţeleg gestul. Când daţi pomana, spune-ţi “de sufletul lui cutare!” şi ei vor spune “bodaproste, să fie primit!” Cuvântul bodaproste provine din limba bulgară şi înseamnă “Dumnezeu să îi ierte (pe morţii tăi)” Nu daţi castroane cu mâncare fără linguri sau furculiţe, căci se spune că morţii nu vor avea cu ce mânca bucatele. Toate alimentele oferite de pomană se spune că se dau de fapt celor adormiţi, de aceea se dă de pomană de obicei ceea ce le plăcea să mănânce.

Sper că nu v-am întristat cu această postare. Moşii de iarnă nu sunt o zi în care să ne plângem morţii, ci o zi în care îi pomenim şi le arătăm că nu i-am uitat. Pe site-ul www.crestinortodox.ro scrie că “Aceasta este în esenţă pomenirea morţilor [...] constiinţa că pe de-o parte avem obligaţia să nu-i uitam, să-i amintim sau să-i pomenim, iar pe altă parte conştiinţa că ei de acolo de sus de unde sunt veghează asupra noastră. Că rugându-ne noi pentru noi şi ei se roagă pentru noi.”

Sfinţii Varsanufie şi Ioan care se serbează în această zi

Cartea de miercuri – Cântecele copilăriei

Cartea pe care vreau să v-o recomand astăzi se numeşte Cântecele Copilăriei şi este publicată de editura Gama din Iaşi. Întotdeauna mi-e drag să pomenesc de locuri, oameni sau produse din oraşul meu natal, mai ales când e vorba de ceva deosebit, aşa că vă recomand din tot sufletul această carte.

Dacă sunteţi ca şi mine înnebunite după “O zis mama că mi-o da” (pe care Eliza o fredonează sub formă de “văleu, văleu”) sau “Are mama o fetiţă” (mai ales cât un ghemotoc şi frumuşică foc ca a mea) atunci trebuie să luaţi această carte. Ea conţine 24 de cântecele ritmate şi uşor de reţinut, interpretate de Corul de Copii Luceafărul, din Iaşi.  Copiii vor învăţa din zbor cântecele îndrăgite prezentate într-o grafică excepţională în cartea cu CD “Cântecele copilăriei”. Versurile cântecelor sunt însoţite pe fiecare pagină de ilustraţii delicate, cu detalii subtile, ce vor capta atenţia micuţilor, iar CD-ul îi va ajuta pe aceştia să prindă uşor ritmul cântecelor. Discul conţine melodiile:

În pădurea cu alune

Alunelu’

Podul de piatră

Ceata lui Piţigoi

Vine, vine primăvara

Înfloresc grădinile

Are mama o fetiţă

Ţăranul e pe câmp

Sur le pont d’Avignon

Clementine

The Itsy-Bitsy Spider

Ce petrecere frumoasă

Frère Jacques

La oglindă

Vulpe, tu mi-ai furat gâsca

Saniuţa fuge

De ziua ta, mămico

Cucule, pasăre sură

Cântecul gamei

O zis mama că mi-o da

Iepuraş drăgălaş

Melc, melc codobelc

Twinkle, Twinkle Little Star

Pupăza din tei

Puteţi comanda cartea de pe site-ul editurii Gama dacă nu o găsiţi în librării, la preţul de 39 de lei.

O leapşă şi două premii

Azi am primit de la Ayandari două premii frumoase, pentru care îi mulţumesc mult!:

Şi o leapşă, adică ce car eu în geantă. Hmm, în primul rând n-am geantă, că mi-ar rupe umărul. De obicei port rucsac. Iar în el am obligatoriu o caserolă, sau chiar două fie pline, fie goale, în funcţie de momentul zilei. În rest, balsam de buze, un ruj lichid, o oglindă al cărei capac se transformă în perie de păr, carduri, bani, diverse chitanţe, bilete ratb, legitimaţia de serviciu, telefoane, şi, înainte să îl pierd, aveam mereu şi un memory stick. Pe lângă astea şerveţele de hârtie, dacă nu le am înghesuite prin buzunare, şi musai o carte, cu coperţi cartonate să am ce căra Nu obişnuiesc să car casa cu mine, iau doar ce am nevoie în ziua respectivă. Mai nou mi s-a cuibărit în rucsac şi Guy, mascota mea de când eram în liceu, o maimuţică simpatică foc, nu mai mare de un deget.

Week-end plăcut tuturor şi nu uitaţi că mâine e sărbătoare mare pentru ortodocşi. Lăsaţi treburile şi odihniţi-vă!

Muşchi de porc înfăşurat în bacon

Vroiam de mult să fac reţeta asta, dar am apucat abia în weekend. E uşor de făcut dar durează destul de mult, aşa că dacă sunteţi înfometaţi, mai bine vă faceţi două ouă prăjite

Ingrediente: un muşchi de porc, bacon feliat subţire, boia dulce, boia iute, piper şi sare. Pentru glazurat: 1/2 cană de zahăr brun, 4 linguri de unt topit, 1 linguriţă de făină, 1 linguriţă de oţet din vin, jumătate de linguriţă de praf de muştar (eu am pus muştar pur şi simplu).

Se face un amestec din boiaua dulce, iute, sarea şi piperul şi se freacă bine muşchiul pe toate părţile. Puneţi un strat de bacon în tavă, apoi muşchiul, apoi înveliţi-l în bacon.

Adăugaţi jumătate de cană de apă şi jumătate de cană de ulei, acoperiţi cu folie şi daţi la cuptor timp de o oră. Scoateţi folia şi mai lăsaţi jumătate de oră. Între timp pregătiţi glazura: amestecaţi zahărul, untul, făina, oţetul şi muştarul într-o crăticioară şi puneţi pe foc mic, unde lăsaţi să dea în clocot, şi fierbeţi timp de un minut. Scoateţi muşchiul de la cuptor, turnaţi glazura peste el şi daţi din nou la cuptor încă jumătate de oră.

Serviţi cu garnitură de legume înăbuşite. Glazura îi dă un gust uşor dulce şi ar merge de minune cu un vin alb mai acrişor!

Atenţie la cardurile RATB!

În general mă abţin să scriu posturi revoltate sau să desfiinţez pe cineva (o persoană, o instituţie) dar uneori ajung efectiv la capătul puterilor.

Să vă povestesc epopeea mea cu cardul RATB de carton, noua lor invenţie, pe care îl achiziţionezi cu contravaloarea a 2-10 călătorii şi îl foloseşti în locul biletelor, pe care nu ştiu ce deştepţi luminaţi s-au gândit să le scoată.

Ca tot omul credul, am cumpărat un card RATB cu zece călătorii ca să îl am în geantă; când mai merg la cumpărături, mai iau troleibuzul, mai ales pe vremea asta. Toate bune şi frumoase, am validat cardul de două ori (asta se întâmpla pe 21 decembrie) şi la a treia validare îmi dă card anulat. Să înţepenesc, nu alta, nu aveam bilete şi în zona în care mă aflam nu era nicio gheretă de bilete şi nu mai spun că era un frig de îţi îngheţa sângele în oase. M-am dat frumos jos şi am luat-o la pas, înjurând printre dinţi tot ratbul de la alfa la omega.

M-am dus a doua zi la Centrul de bilete, le-am spus problema, ei m-au pasat la Call-centerul lor de reclamaţii care m-au sfătuit să fac sesizare scrisă. Zis şi făcut, chiar în ziua aia am făcut reclamaţie şi nu am mai auzit de ei. Când m-am întors din concediu în ianuarie, am făcut reclamaţie scrisă la Protecţia Consumatorului. Norocul meu e că păstrez toate bonurile şi am avut cu ce dovedi achiziţia cardului. La vreo săptămână de la reclamaţie primesc un telefon de la o doamnă de la RATB că să încerc să validez cardul că ar trebui să funcţioneze. Seara validez cardul care nu se validează şi mă prinde controlul. Altă belea, amenda e un milion, în caz că nu ştiaţi. N-am comentat, am predat buletinul (cum mi-e nu-mi place să mă cert, să mă scuz sau să fac scandal). Norocul meu a fost că m-au înţeles şi m-au lăsat să plec, nu ştiu prin ce minune şi le mulţumesc doamnelor respective că au fost aşa de înţelegătoare, dar puteau să nu fie. M-am urcat iar în troleibuz (de data asta cu bilete în buzunar) şi am zis, de curiozitate, să mai validez o dată. De data asta, minune, s-a validat. Mi-a apărut mesajul ” mai aveţi 7 titluri rămase” sau ceva de genul.

Mă sună a doua zi o doamnă de la ei, să le confirm că totul ei ok. Le confirm că pe momentul totul chiar era ok.

Numai că, surpriză, mă urc ieri seară în troleibuz şi când să validez primesc mesajul “nu mai aveţi titluri de călătorie disponibile”, în condiţiile în care de la data cu mesajul cu 7 titluri rămase, eu nu m-am mai urcat în niciun mijloc de transport RATB. Compostez bilet (noroc că mi-a dat cineva un bilet şi noroc că mai era un perforator în troleibuz, că putea să nu fie) şi turbez de furie în sinea mea. Azi am făcut iar reclamaţie, să vedem ce s-o rezolva. Oricum sunt dispusă să merg până în pânzele albe, atât de furioasă sunt. Mă simt ca într-un roman de Kafka, atât de absurdă mi se pare toată povestea!

Mi se pare inadmisibil să fiu pusă în asemenea situaţii penibile doar pentru că ei visează modernizări verzi pe pereţi şi nu sunt în stare să pună pe piaţă un produs valabil şi cu adevărat util. Eu nu înţeleg de ce au scos biletele. Păi tataia Gore care vine de la Apucaţii din Deal şi vrea să meargă de la Gară până la spital şi ia troleibuzul, îşi cumpără el card RATB pe care dă 2,6 lei contravaloarea a două călătorii plus încă 1,6 lei contravaloarea cardului şi se mai întâmplă şi să nu funcţioneze şi să ia amendă? Păi mai bine ia un Fly Taxi şi merge şi comod şi stă liniştit. Este absurd şi din zi în zi, instituţiile devin tot mai absurde şi lumea asta toată devine tot mai absurdă.

Concluzia: dacă aveţi curajul să vă luaţi un faimos card de carton cu titluri de călătorie, luaţi-vă şi nişte bilete, nu se ştie când vă apare vreun mesaj şmecher gen “card anulat” sau “nu mai aveţi titluri de călătorie!”

Cartea de miercuri – Seria Învăluiţi de iubire

Când am văzut filmele făcute după seria Învăluiţi de iubire, am rămas impresionată şi nici măcar nu ştiam că sunt făcute după o carte. Acum ceva timp citeam un blog (îmi cer scuze că nu am reţinut ce blog) şi am dat de linkul către Kerigma şi de cărţile lui Jannette Oke şi mi le-am dorit din prima. Din păcate nu am avut finanţe să le achiziţionez, aşa că am rămas doar cu dorinţa. Vreau însă să vi le recomand pentru că sunt deosebite, îmi imaginez că sunt şi mai deosebite decât filmele. Cărţile vorbesc despre dragostea tandră şi pură dintre un bărbat şi o femeie, despre dragostea faţă de Dumnezeu, despre credinţă şi despre cum Dumnezeu îţi încearcă credinţa. Primul film din serie este Love comes softly şi puteţi vedea trailerul aici:

Ordinea în care trebuie văzute filmele: Love comes softly, Love’s Enduring Promise, Love’s Long Journey, Love’s Abiding Joy, Love’s Unending Legacy, Love’s Unfolding Dream şi Love Finds a Home.

Eu nu le-am văzut decât pe primele două, nu am reuşit să le prind pe Hallmark şi pe celelalte, nici măcar nu ştiu dacă le-au dat pe toate la noi. Dar dacă le găsiţi şi aveţi timp, vi le recomand din tot sufletul, sunt superbe.

Vă las cu două citate din Love comes softly care mie mi-au plăcut foarte mult:

Sometimes love isn’t fireworks. Sometimes love just comes softly (Uneori dragostea nu înseamnă focuri de artificii. Uneori dragostea vine cu delicateţe)

The truth of God’s love is not that He allows bad things to happen. It’s His promise that He’ll be here with us when they do. (Adevărul iubirii lui Dumnezeu nu constă în faptul că El permite să ni se întâmple lucruri rele. E în promisiunea Lui că va fi aici cu noi când se vor întâmpla)

Chifteluţe de pui la cuptor

În ultima vreme am gătit mult cu carne tocată, căci mi se pare că e mâncarea mai “spornică”, aşa cum zice mătuşa mea. Adică din puţin îţi iese mult, pentru că o lungeşti cu diverse alte ingrediente. Am folosit carne de porc dată de mama şi am tocat-o în casă. Am împărţit-o în punguţe şi am dat-o la congelator, ca să scot când am nevoie. Ideal este să cumpăraţi carnea şi s-o tocaţi în casă sau să cumpăraţi din magazinele în care v-o toacă pe loc. Carnea tocată se degradează mult mai repede decât carnea bucăţi şi e bine s-o consumaţi cât mai repede.

Între timp am făcut aşa din ea: sarmale, pârjoale, spaghetti bolognese, ciorbă de perişoare. Mătuşa mea zicea că ea face musaca de cartofi cu carne tocată în week-end, iar eu intenţionez să fac nişte ardei umpluţi. Pornind de la acest principiu am încercat nişte chifteluţe de pui la cuptor pentru Eliza. Ea e într-o perioadă în care o dor gingiile şi nu mai vrea să mestece foarte mult, aşa că aceste chifteluţe au fost exact ce îşi dorea: o mâncare moale, uşor de mâncat dar să nu fie nici pasată cu blenderul. Recomand reţeta copiilor peste un an care au măseluţe şi pot mesteca.

Ingrediente: piept de pui sau de curcan (sau pulpe dezosate), 1 căţel de usturoi, o lingură de făină, 1 ou, puţin ulei şi puţin pesmet.

Carnea de pui se taie cubuleţe şi se toacă la maşina de tocat. Nu încercaţi s-o tocaţi la blender, va ieşi păstoasă şi chifteluţele vor fi uscate şi înecăcioase. La sfârşit mai adăugaţi şi o felie de pâine înmuiată în apă.

Adăugaţi oul întreg, făina, căţelul de usturoi zdrobit, sare şi piper şi frământaţi bine până obţineţi o compoziţie omogenă. Formaţi chifteluţele, daţi-le prin pesmet şi aşezaţi-le într-o tavă de cuptor, pe hârtie de copt unsă cu puţin ulei.

Le daţi la cuptor la 180 de grade 15 minute pe o parte şi 15 minute pe cealaltă. Se pot servi atât calde cât şi reci.

Sugestii de prezentare pentru copii mai măricei:

Fetiţa cu codiţe: o chifteluţă mai mare, paste fierte, sos de roşii, ceapă verde, caşcaval, morcov, roşie pentru fundiţe dar se poate folosi şi ardei gras.

Buburuza: 1 chifteluţă, salată verde, ardei gras, măsline negre, brânză (pentru margaretă, se taie cu forma de fursecuri), morcov

Maşinuţa: piure de cartofi, ardei gras, morcov, 2 chifteluţe mai mici

În revista din care m-am inspirat pentru ultimele două imagini (Cărticica Practic – reţete pentru copii), chifteluţele conţineau şi alte ingrediente: legume fierte (cartof, morcov, păstârnac, ardei gras), brânză de vaci, verdeaţă (mărar, pătrunjel), ceapă călită. Eu cred că puteţi adapta în funcţie de gusturile voastre şi ale copilului şi în funcţie de ingredientele pe care le aveţi în casă.

Chifteluţele se şi congelează bine, în punguţe separate, ca să scoateţi doar cât aveţi nevoie o dată.