Reţete de vară

E vară şi e cald, şi când e cald şi mai merge şi aragazul, bucătăria mea e iadul întruchipat. Mă topesc de cald în ea şi am impresia că până şi farfuriile mai au puţin şi se dezintegrează de la căldură. Aşa că încerc să stau cât mai puţin cu aragazul deschis, gătesc salate şi mănânc multe iaurturi (reci, evident!). Dar cum uneori mi se face pofta de ceva dulce (şi care să nu provină dintr-un copac), mai trişez şi apelez la pliculeţele magice Dr Oetker. Da, ştiu, o sa spuneţi că sunt nesănătoase şi pline de e-uri şi aşa mai departe. Din partea mea, pot să conţină toate literele alfabetului pentru că nu renunţ la:

Plicul pentru Clătite Pufoase (sau pancakes, pentru americanofoni) care se face cu lapte bătut şi ouă şi se mănâncă cu toate felurile de dulceaţă pe care le aveţi în cămară:

Pachetul pentru Brioşe (sau muffins) care conţine şi hârtiuţele pentru brioşe şi delicioşi fulgi de ciocolată şi care se fac cu ouă, lapte şi ulei, din care am făcut deja două tranşe şi încă nu m-am săturat. Ba chiar am mai îmbunătăţit reţeta şi am adăugat şi gem de afine şi s-a bătut lumea pe ele.

Şi nu în ultimul rând, am încercat reţeta lui Teo de îngheţată cu mascarpone care, în combinaţie cu setul meu pentru îngheţată pe băţ, a ieşit ceva de vis. O asemenea îngheţată cremoasă şi răcoritoare nu am mai mâncat de mult.

Meniuri de aniversări

Într-o familie de trei persoane, exista cel puţin trei (dacă nu mai multe) aniversări pe an, la care ne vin, de obicei, cam aceeaşi invitaţi. Prin urmare, trebuie de fiecare dată să inventăm ceva nou şi deosebit în materie de meniu, de decoraţiuni şi de atmosferă, în general. Anul acesta l-am serbat pe soţul meu la un picnic, aşa că am gătit numai lucruri care să poată fi mâncate rapid pe o pătură în parc. Am făcut chifteluţe umplute cu ouă de prepeliţă, pâinici ciabatta umplute cu salată de ton în sos tomat, cu ceapă şi măsline, biluţe de urdă cu ceapă verde, mărar, smântână şi unt, şi nişte scobitori “umplute” cu şuncă, telemea, ardei gras şi măsline verzi. La desert am făcut un chec cu portocale şi mac, iar de băut am luat bere şi suc. A fost nemaipomenit să mâncăm în aer liber, iar copiii s-au putut bucura din plin de vremea frumoasă.

De ziua mea am ales să fac o masă mai oficială, cu aperitiv, fel principal şi tort, care a ieşit, de asemenea, nemaipomenit. La aperitiv am servit ceva lejer şi rapid – tortilla chips (cumpărate) cu sos de chilli (cumpărat la borcănaş) şi tequila. Am ales acest fel simplu pentru că la felul principal am avut ciorbă de fasole la cazan (şi nu glumesc, chiar am cazan acasă), cu ciolan, servită în pâine neagră, ţărănească, alături de ceapă roşie şi ardei iute.

Tortul a avut un blat pe bază de ciocolată albă şi o cremă de brânză Philadelphia cu alune de pădure, la care o să vă dau reţeta în curând pentru că este delicios. La tort n-am apucat să fac poză de aproape, că s-a mâncat prea repede, dar vedeţi aici cum arată:

În week-end am fost la munte şi m-am mai sărbătorit o dată Am făcut grătar cu frigărui, carne de porc şi mititei şi nişte delicioase fursecuri cu mascarpone şi ricotta.

Eu stabilesc meniurile de aniversări cu mult timp înainte şi dacă vreau să încerc o reţetă nouă, încerc pe cât posibil s-o testez înainte. De exemplu, pentru ziua mea, felul principal trebuia să fie peşte cu topping de pesmet, coajă de lămâie şi rozmarin, dar pentru că nu am găsit acel tip de peşte proaspăt şi am luat congelat, a ieşit oribil la testare, din cauză că peştele era îmbibat de apă. Şi ingredientele le cumpăr cu mai mult timp înainte, dacă ştiu că sunt unele care se găsesc mai greu sau dacă se păstrează bine, ca să nu alerg înnebunită cu o zi înainte să răscolesc magazinele. Cu puţină planificare şi dorinţa ca totul să iasă bine, ne putem simţi minunat alături de prieteni într-o zi specială pentru noi.

Astăzi e ziua mea, zi frumoasă ca mine…

Azi e ziua mea şi în loc să mă odihnesc, să stau şi eu cu picioarele în sus şi cu telecomanda în mâna, trebăluiesc. La 9 dimineaţa frecam baia (şi asta pentru că Elizei nu i-a păsat că e ziua mea şi m-a trezit cu noaptea în cap), acum stau în bucătărie în mijlocul a zeci de vase şi ingrediente, pregătindu-mă pentru cina de diseară la care am invitat câţiva prieteni. Oare de ce facem noi oamenii asta? Şi în special femeile? Cheltuim o grămadă de bani, încercăm reţete noi, facem curat în toată casa, cumpărăm veselă nouă şi muncim ca nişte furnicuţe practic pentru alţi oameni?! Mama spunea anul acesta că la împlinirea vârstei de 50 de ani nu  vrea niciun invitat. Nu vrea să mai stea să facă fripturi şi tort, ci vrea să fie scoasă la restaurant. O dorinţă legitimă, de altfel, pentru o femeie care toată viaţa a făcut asta, nu numai pentru ea, ci şi pentru ceilalţi trei membri ai familiei.

Eu însă la vârsta mea (şi nu vă spun care e) încă îmi place să fiu înconjurată de cei dragi. Şi îmi place să gătesc şi să-mi testez ultimele invenţii culinare pe ei (şi le cer scuze cu această ocazie pentru toate prostiile pe care au fost nevoiţi să le înghită la mine. Miha, îţi mai aduce aminte de plăcinta mexicană sau de puiul cu sosul ăla înfiorător cu muştar de Dijon? M-ai pus să jur că nu mai gătesc aşa ceva în viaţa mea ). Îmi place să îi am în preajmă şi vă spun cu mâna pe inimă că merită fiecare minuţel de muncă la bucătărie.

Le mulţumesc tuturor celor care m-au sunat şi mi-au dat mesaje şi vă promit că o să mă şi distrez de ziua mea, dar în week-end, când plec la Braşov, să îmi fac plinul cu aer curat.

P.S. Şi o să vă povestesc şi despre ce am gătit bun

Cadoul meu cel mai drag

Ustensile de bucătărie

Ca multe alte femei, sunt maniacă după ustensilele de bucătăre, sau gadget-uri cum le alint eu. Îmi place să am tot felul de prostioare pe care le şi folosesc, deşi mama mea când le-a văzut, în afară de faptul că habar n-avea ce erau jumătate din ele, a zis că probabil nici nu le folosesc vreodată, ceea ce nu e adevărat. Nu există ustensilă pe care să n-o folosesc, chiar dacă pe unele din ele mai rar şi atunci trebuie să cotrobăiesc adânc la fundul sertarului să le găsesc.

În virtutea faptului că se apropie ziua mea şi intenţionez să gătesc ceva deosebit, şi având în vedere faptul că merit şi eu ceva drăguţ cadou, am dat astăzi o raită pe la raionul de ustensile de bucătărie din Carrefour. Spre surprinderea mea, am găsit o mulţime de accesorii la nişte preţuri super accesibile, marca proprie Carrefour. Mi-am îmbogaţit colecţia cu următoarele: spatulă din silicon pentru amestecat creme sau pentru întins crema pe tort (4,99 lei), paletă pentru tăiat şi servit tortul (9,99 lei), set decor patiserie cu pungă şi accesorii (3,99 lei), pungi de rezervă pentru setul de patiserie (1,99 lei), tel inox dimensiune mică (4,99 lei) şi cofraje din hârtie pentru brioşe 75 bucăţi (1,99 lei). Am dat 27 de lei pe toate. Nu e mult pentru un cadou de ziua mea, nu?

La mulţi ani, Eliza!

A scris mătuşica frumos, aşa că nu ne mai încurcăm şi noi în cuvinte, vrem doar să îţi spunem că te iubim mult. Mami şi tati.

Eliza de 1 iunie in Parcul Tineretului exersează noua ei mişcare

Dincolo de pădurea întunecată

Tocmai am terminat de citit primul volum din seria Cronicile Lumii de Margine de Paul Stewart cu ilustraţii de Chris Riddell, Dincolo de Pădurea Întunecată. Twig, personajul principal, este un neadaptat în comunitatea de troli în care a crescut, pentru că este înalt şi nu seamănă deloc cu ei. Prin urmare, face ceea ce unui trol obişnuit îi este interzis – se abate de la cărare. Evident, cine gustă fructul interzis, suportă şi consecinţele şi pentru Twig sunt destule, el ajungând în pericol de moarte de mai multe ori de-a lungul călătoriei. Dar această călătorie iniţiatică îl duce pe Twig şi spre descoperirea adevăratei identităţi. În concluzie, e o carte amuzantă, care îţi pune imaginaţia la treabă, scrisă cu multă inventivitate de Paul Stewart, şi care se continuă cu Vânătorii de Furtuni şi Noapte peste Santafrax, apărute la editura Corint Junior. Eu le-aş recomanda pentru 10-13 ani, în special băieţi.

Piure multifruct pentru bebe

Pentru un piure delicios şi dulce pentru bebeluşul peste 6 luni alegeţi următoarele fructe bine coapte: 3 pere (chiar dacă sunt importate, alegeţi din acelea parfumate, gen Williams sau Packham), 2 mere (am înţeles că cele mai recomandate pentru bebeluşi ar fi cele Golden, eu am folosit unele verzi), 1 mango, 5 banane, o portocală.

Eu am folosit pentru prepararea fructelor steamerul (aparatul de fiert la aburi) dar ele se pot fierbe şi în apă dar un timp mult mai scurt (merele mai întâi 2 minute, apoi restul fructelor încă 1 minut – în apă clocotită). Am pus mai întâi merele timp de 5 minute pentru că sunt mai tari, apoi am adăugat restul de fructe curăţate şi am “aburit” zece minute. După cum vedeţi în poză, arată ca şi cum ar fi crude, aşa de frumos şi-au păstrat culoarea. Am pasat legumele împreună cu sucul de la portocală ca să iasă un piure fin şi l-am transferat în recipiente pentru congelat mâncarea bebeluşilor.

Eu îi dau Elizei acest piure simplu sau amestecat cu iaurt (Napolact sau Tnuva) sau cu brânză Făgăraş de la Altea care are o consistenţă cremoasă, aproape ca o smântână mai groasă.

Mai multe reţete pentru diversificarea alimentaţiei bebeluşilor aici.

Şi să nu uit: a apărut cărticica Superbebe Culinaria cu reţete pentru bebeluşi şi copii. Am făcut şi eu o extravaganţă şi am luat-o dar nu consider că mi-a adus prea multe informaţii noi, muuuulte reclame şi doar câteva reţete pe care i le voi face în curând Elizei şi vi le voi împărtăşi.

Ce mai gătim

Dacă aţi rămas în pană de idei, iată ce mi-am propus eu să gătesc în fiecare seară săptămâna asta:

Luni: Clatite cu pui şi ciuperci

Marţi: Pizza (cu aluatul făcut la maşina mea de pâine)

Miercuri: Salată de ton

Joi: Salată bulgărească

Vineri: Ostropel de pui

Sâmbătă: Frigărui de pui cu legume

Duminică: Peşte prăjit cu mămăliguţă şi mujdei

La noi micul dejun nu exista, soţul meu bea o cafea, eu nu apuc să mănânc. Pentru pranz, el îşi ia ce mai rămâne de la cină, eu mănânc ce-ar fi trebuit să mănânc la micul dejun – adică ouă, brânză, mezeluri, iaurt, lapte cu cereale. Prin urmare, cina e cea mai importantă masă în familia noastră, aşa că mă strădui să fie cât mai variată şi de preferat să nu dureze mult prepararea. Uneori mă gândesc cu mult timp înainte ce să gătesc (ca acum), alteori impovizez din ce am prin frigider, iar alteori mi se pare o corvoadă numai să vin cu o idee de mâncare, darămite s-o mai şi gătesc…

Victorie!

După mai bine de trei luni de aşteptare, am primit astăzi decizia pentru stabilirea indemnizaţiei de creştere a copilului. Sa nu vă imaginaţi că lupta a fost una uşoară. După ce am aşteptat două luni şi jumătate şi am văzut că nu se întâmplă nimic (nici măcar cei 600 de lei nu mi i-au dat), după zeci de telefoane date în gol la Agenţia de Prestaţii Sociale unde nu răspundea nimeni, am făcut reclamaţie. Mi-am pus ofurile pe hârtie într-un mod elegant şi am trimis-o cu confirmare de primire. Pe 15 mai au primit-o şi pe 18 mai mi-au virat toţi banii din urmă iar astăzi am primit şi hârtia. Mi-au luat în calcul şi o parte din drepturile de autor (veniturile impozabile, pentru că drepturile de autor nu se impozitează în întregime), astfel că acum iau cu 100 de lei mai mult decât aveam salariu când lucram. Sunt bani cu care pot trăi decent şi pot sta acasă să îmi cresc eu copilul.

Pentru a mi se lua în calcul drepturile de autor am ataşat la dosarul standard următoarele: adeverinţă de la editura cu care colaboram pe traduceri, cu veniturile pe 12 luni anterioare naşterii copilului, defalcate pe luni  şi decizia de impunere emisă de Administraţia Financiară (de unde să reiasă că nu am datorii la stat) pe anul anterior celui în care s-a născut copilul. Mă bucur că am insistat pe tema asta şi nu m-am lăsat învinsă de birocraţie şi vă rog, doamnelor, să nu vă lăsaţi nici voi. Orice sumă, oricât de mică, adăugată în plus la indemnizaţie, e o cutie de lapte sau o pungă de scutece în plus pentru copil, pe care nu trebuie să le lăsăm la stat!

Indicii anatomice

Tocmai am aflat şi nu mă pot abţine să nu vă spun şi vouă: literatura poliţistă românească se va îmbogăţi în curând cu un nou roman. Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea, cunoscută la noi pentru seria fantasy Războiul Reginelor va trezi din amorţire literatura de acest gen şi pe cititorii ei. Eu personal (mare devoratoare de Agatha Christie, Rodica Ojog Braşoveanu şi serialul Crimele din Midsommer) sunt încântată peste măsură pentru că de mult nu am mai citit ceva românesc de calitate din acest domeniu. Mai multe detalii pe site la Tritonic şi poate ne pune şi nouă Oana vreun fragment ceva la ea pe blog să ne aţâţe curiozitatea