Continui seria recomandărilor de cărţi care pot fi oferite cadou celor mici de Moş Crăciun cu Poveştile domnişoarei Firicel, o carte recent apărută la Editura Aramis, scrisă de Ada Demirgian, aflată la prima ei carte. Cartea s-a lansat la Gaudeamus, aş fi vrut să ajung şi eu s-o cunosc pe Ada, dar din păcate exact atunci s-a operat sora mea şi a trebuit să fiu alături de ea. Am comandat cartea de pe site-ul editurii pentru că (este destul de ieftină) m-a atras coperta şi cd-ul cadou cu poveştile citite chiar de autoare şi am primit-o în două zile (deci mai aveţi timp până la Crăciun). E drăguţă, are ilustraţii frumoase de Oana Bucur şi singurul lucru pe care îl regret e că nu are coperta cartonată ca să reziste mai mult în mânuţele dornice de poveşti ale copiilor. Poveştile efective sunt pe nişte foi mai mici inserate la mijlocul cărţii, paginile mari fiind ilustrate cu imagini din poveşti.

Editura Aramis are o ofertă bogată de cărţi pentru copii, printre care şi cărţi deosebite pentru Crăciun la preţuri scăzute, cum ar fi Scrisoare către Moş Crăciun sau Povestea brăduţului pe care poate o să i le iau şi eu Elizei anul viitor când va înţelege mai multe.

Zilele trecute am fost în vizită la colegii din alt departament care şi-au împodobit birourile cu decoraţiuni făcute de ei atât de frumos încât i-am lăudat la toată lumea. Şi cum unde-s mulţi, puterea creşte… am văzut acolo idei superbe de decoraţiuni făcute manual şi am furat şi eu câteva idei. O să vă prezint o stea (sau un fulg de zăpadă, depinde ce vreţi voi să fie) foarte uşor de făcut, durează cam un minut şi e de mare efect.

Vă trebuie o coală de hârtie A4 si un foarfece. Îndoiţi coala de hârtie şi tăiaţi-o în două. Fiecare dreptunghi trebuie transformat într-un pătrat. Îndoiţi pe latura mică şi tăiaţi restul de hârtie.

Îndoiţi pătratul de hârtie astfel încât să formaţi un triunghi. Mai îndoiţi încă de două ori ca să obţineţi un triunghi mai mic (în total pătratul de hârtie va suferi trei îndoituri)

Poziţionaţi triunghiul de hârtie cu laturile pe care a fost îndoit în sus, astfel încât în partea de jos veţi avea marginile fiecărei laturi a pătratului. Decupaţi pe linia evidenţiată cu mov. Nu are importanţă cât de adânc decupaţi, fiecare stea va fi diferită, având colţurile mai mult sau mai puţin ascuţite.

Urmează apoi decuparea unor mici şanţuri în lateralele rămase ale triunghiului şi unul chiar în vârf. Iarăşi nu are importanţă cât de dese sau de rare sunt, ori cât de înguste sau de late. Fiecare stea va fi unică.

Nu vă mai rămâne decât să despăturiţi steluţa şi s-o puneţi un pic la presat ca să îşi păstreze forma. Apoi o puteţi agăţa oriunde doriţi, aveţi mai jos câteva poze din departamentul de care vă vorbeam:

Fulgi în zbor

Vine Moşul!

Zona Silent Night

Ţurţuri făcuţi din vatelină presărată cu sclipici

O fereastră cu flori de ger

Şi decoraţiunea mea preferată – şemineul lui Moş Crăciun! Trebuie să aflu cum l-au făcut să fac şi eu. Tot ce ştiu e că şemineul în sine e dintr-o cutie mare pictată. Nu ştiu flăcările cum le-au făcut, probabil au pe cineva priceput la desen printre ei. O să mă strădui să le aflu secretul şi vi-l spun şi vouă

În limita timpului liber pe care o să îl am de acum până la Crăciun, în afară de ideile de decoraţiuni, o să postez şi idei pentru mesele festive de sărbători (reţete, aranjamente decorative) şi o să încep cu o idee de împăturit şerveţelul în formă de brăduţ. Ce poate fi mai reprezentativ pentru masa de Crăciun decât brăduţul mult-iubit şi de cei mici şi de cei mari? Ideal ar fi să aveţi şervete din pânză, iar pentru acest mod de împăturire v-ar trebui unele care să fie la fel şi pe faţă şi pe dos. Eu am folosit pentru exemplificare şerveţele de hârtie şi chiar mi-au ieşit foarte bine brăduţii. Îi puteţi face oricând aveţi o clipă liberă, îi puneţi într-o cutie şi îi aveţi gata pentru sărbători când n-o să vă mai vedeţi capul de treburi.

Dacă aveţi şervet de pânză îl împăturiţi în patru, dacă aveţi un şerveţel de hârtie îl lăsaţi aşa cum e:

Îl orientaţi spre voi cu laturile neîmpăturite şi îndoiţi fiecare latură înspre vârf lăsând cam 1,5 cm distanţa între ele.

Întoarceţi-l cu faţa în jos.

Îndoiţi laturile astfel încât să se suprapună şi să formeze la bază un spaţiu în formă de triunghi.

Întoarceţi invers astfel încât partea ascuţită să fie în jos.

Întoarceţi cu faţa în jos:

De la vârf înspre bază, îndoiţi fiecare strat al şerveţelului înspre exterior, aranjând cu atenţie îndoiturile. Începând cu stratul numărul doi, vârful se bagă sub stratul din faţă.

Şi ultimul strat:

Când îi aşezaţi în farfurie îi puteţi “împodobi” cu steluţe sau cu şiraguri mici de mărgele. Dacă vă permiteţi, puteţi decora fiecare brad cu o mică bijuterie – cadou pentru fiecare oaspete (nu din aur, un gablonţ frumos, un pantantiv, un medalion, o broşă, un inel, un ac de cravată, nişte butoni).

Azi a început să fulguiască un pic dar nu suficient cât să se adune nămeți prin care să ne dăm cu săniuța sau din care să facem oameni de zăpadă. Așa că m-am apucat de făcut propriul meu om de zăpadă, după o idee pe care am găsit-o pe un site. Aveți nevoie de o sticlă de plastic de 0,5 l cu partea de sus rotunjită, făină, un pai de băut, o piuneză pentru avizierele de plută, doi nasturi negri mici și doi-trei mai mari, mărgeluțe roșii, făină, o căciuliță + un fular  (eu le-am împrumutat de la niște decorațiuni, dar le puteți face din resturi de material sau din șosețele ca la colindători), adeziv puternic gen „Picătura”.

Dezlipiți eticheta de pe sticlă, spălați bine sticla și lăsați-o la uscat. Primul accesoriu este nasul, format din piuneza pe care o înfigeți cu atenție în sticlă, după ce ați uns-o în prealabil cu adeziv ca să se fixeze mai bine.

Așa arată piuneza:

Lipiți cei doi năsturei pe post de ochi. Într-o laterală faceți o gaură îngustă pe care împingeți paiul de băut care va fi „mătura” omului. Pentru mai mult efect folosiți un cutter ca să tăiați în fâșii vârful paiului. În punctul unde paiul și sticla se unesc ungeți din belșug cu adeziv ca să nu curgă umplutura.

Cu ajutorul unei pâlnii umpleți sticla cu făină, scuturând-o din când în când ca să se așeze bine ”zăpada”.

Bănuiesc că ați observat că până în acest punct omul de zăpadă nu are gură și asta pentru că nu mă hotărâsem cu ce s-o fac. Într-un final am decis să folosesc mărgeluțe foarte mici și am răscolit până le-am găsit căci de teama Elizei am dosit toate materialele mele pentru lucru manual. Trageți o linie cu adeziv și cu mare grijă lipiți mărgeluțele.

Lipiți nasturii mari, apoi puneți-i căciulița și fularul și gata, omul de zăpadă e pregătit să ne aducă un zâmbet pe fețe.

Dacă vă plac oamenii de zăpadă mai găsiți o idee aici iar de aici am cumpărat niște oameni de zăpadă făcuți manual, foarte deosebiți, pe care o să îi ofer cadou unor colege din străinătate. Vă asigur că în realitate sunt și mai frumoși decât în pozele de acolo.

…te-am trimis deja la drum!

Azi a plecat şi darul meu surpriză către blogosfera de mămici. Sper să ajungă repede şi să îi bucure pe destinatari. Şi tot azi am mai pus la poştă şi o mulţime de alţi Moşi pentru toţi copiii cuminţi pe care îi cunosc. Vă pup pe toţi şi vă doresc să vină Moşul cu mai mult de atât!

Eliza testează globurile să vadă dacă nu sunt mere

]]> http://frunzalaura.wordpress.com/2009/12/10/mos-craciun-mos-craciun/feed/ 5 Laura Frunza DSC08604 http://frunzalaura.wordpress.com/2009/12/09/cartea-de-miercuri-intalnirea-lui-marcello/ http://frunzalaura.wordpress.com/2009/12/09/cartea-de-miercuri-intalnirea-lui-marcello/#comments Wed, 09 Dec 2009 09:39:20 +0000 Laura Frunza http://frunzalaura.wordpress.com/?p=1556 ]]>

Întâlnirea lui Marcello e o carte uşurică şi drăguţă, care poate fi citită atât de copiii de 10-12 ani cât şi de adolescenţii care încă mai cred în fiorii primei iubiri, în plimbările prin parc de mână cu persoana iubită şi în romantismul inocent care nu implică să-l vezi pe celălalt dezbrăcat de la a treia întâlnire.  Eu am citit-o zâmbind, mi-a plăcut foarte mult şi o recomand tuturor mămicilor care vor o lectură plăcută de vacanţă.

1949. Într-un mic sat de pescari de pe coasta Italiei, Marcello Romero, fiul unui pescar sărac, visează la frumoasa Elena Gamboccini. Ştie că şansele sale de a avea o întâlnire cu ea sunt mici, căci concurenţa sa este Armond, fiul şi moştenitorul magnatului îngheţatei Cessero. Marcello însă doreşte să respecte tradiţia satului care spune că tatăl fiecărei fete de şaisprezece ani din sat trebuie să primească un cadou, cel care dăruieşte cel mai bun cadou câştigând mâna fetei. Tânărul îşi aduce aminte de cocoşul măcelarului din sat, care îl trezeşte pe domnul Gamboccini în fiecare dimineaţă, şi este convins că a găsit cadoul perfect. Dar cum să facă rost de cocoşul pe care nimeni nu doreşte să-l vândă? Şi chiar dacă l-ar obţine, cât de mult l-ar costa?

Dacă vreţi mai multe detalii, puteţi citi aici o recenzie a cărţii, scrisă tot de mine.

Ostenit de atâta drum, pe la atâţia copii, Moşul se mai opreşte din când în când să se odihnească, dar numai la copiii cei mai cuminţi şi care îi pregătesc ceva bun şi dulce. Anul ăsta am făcut pentru Moşul obosit nişte turtă dulce de post şi nişte biscuiţi cu ceai negru şi lămâie şi am avut noroc ca Moşul să se oprească să stea la o cană de ceai şi un pahar de vorbă cu noi.

Biscuiţi cu ceai negru

Turtă dulce

Cu ocazia asta am încercat şi noile ceaiuri de la Teekanne – Magic Winter (un amestec de 6 ceaiuri, care de care mai delicioase şi mai iernatice), Granny’s Choice, Immunitea, ceaiul de tei cu miere marca proprie Carrefour şi ceaiul Fruit Harmony grapefruit şi mango de la Celmar.

Doamnelor (şi domnilor), am o mare rugăminte: îmi doresc foarte mult o formă de tăiat fursecuri în formă de omuleţ, dacă ştiţi pe unde se găsesc, sau aveţi una în plus de care v-aţi putea lipsi, lăsaţi-mi şi mie un mesaj Mulţumesc!

Aceşti îngeraşi sunt foarte uşor de făcut şi mai ales nu durează mult. În câteva minute aveţi o decoraţiune drăguţă şi de efect. Scoateţi la imprimantă îngeraşii de aici, decupaţi pe linia punctată, lipiţi la spate, îndoiţi braţele şi gata: îngeraşii sunt pregătiţi să vă vegheze. Dacă aveţi răbdare, îi puteţi colora cu creioane colorate sau cu carioci argintii şi aurii.

Aceasta cred că este cea mai frumoasă activitate de Crăciun pe care am întâlnit-o de când fac eu diverse decoraţiuni şi ornamente de sărbători. E atât de uşor de făcut şi totuşi rezultatul e atât de uimitor, încât îl recomand din tot sufletul la toate mămicile, bunicile, educatoarele şi învăţătoarele.

Materiale: un tub de la prosoape de bucătărie din hârtie, tăiat în două bucăţi inegale, un tub de la hârtie igienică, acuarele, penson, coli de hârtie colorată mai groasă, o coală de hârtie albă, o foaie cu partitura unei colinde (ceva de genul acesta ), trei şosete de bebe (eu am cumpărat nişte şoseţele flauşate foarte ieftine, special pentru asta şi pentru alt proiect pe care îl am în minte), aţă, foarfece, marker negru, creion colorat roz.

Tuburile de carton se colorează cu acuarelele şi se lasă la uscat peste noapte. Dacă e nevoie, mai daţi un strat şi la fel, lăsaţi să se usuce bine.

Între timp, decupaţi din hârtia albă trei ovale pentru feţe, desenaţi pe ele ochii şi gurile (ca şi cum ar cânta) şi obrăjorii înroşiţi de ger.

Din colile colorate decupaţi mânuţele îmbrăcate în mănuşi cu un singur deget ale colindătorilor.

Din foaia cu partitura decupaţi trei “cărticele” de colinde. Lipiţi mănuşile de cărticelele de colinde.

Lipiţi chipurile şi mănuşile de corpurile colindătorilor.

Tăiaţi talpa şoseţelelor şi legaţi-le cu nişte aţă să formaţi un moţ. Puneţi căciuliţele colindătorilor să nu răcească şi trimiteţi-i la colindat.

Arată super pe un pervaz sau pe un raft, oriunde îi puteţi pune să vă colinde zi de zi până la Crăciun, eu i-am pus până la urmă pe pervazul de la bucătărie să mă uit mereu la ei când gătesc.

Pe site-ul de unde m-am inspirat eu găsiţi şi un tutorial video foarte drăguţ despre realizarea acestor figurine.

Noi acasă îi spuneam la felul ăsta de mâncare varză pur şi simplu. Poate pentru că era singurul mod în care se gătea varza, în afară de sarmale. E foarte uşor de făcut, e o mâncare săţioasă şi ieftină şi e numai bună pentru post.

Ingrediente: o varză pe măsura celor care o mănâncă, jumătate de morcov, jumătate de gogoşar sau ardei gras, ulei, sare, piper, boia iute, puţintel borş de putinei, niţel bulion sau suc de roşii.

Varza se toacă mărunt şi se freacă bine cu sare, să lase puţină zeamă, apoi se lasă un pic la odihnit.

Morcovul se dă prin răzătoare, gogoşarul se taie mărunţel şi se adaugă peste varză.

Se pun două-trei linguri de ulei şi se pune oala pe aragaz la foc mic să se călească varza, amestecând des. Varza trebuie să devină oleacă transparentă pe la margini. Apoi se adaugă apă cât să o acopere bine şi se lasă la fiert.

Se condimentează cu sare, piper şi boia şi se adaugă suc de roşii sau bulion. Dacă sucul de roşii a fost tot dulce, se acreşte mâncare cu puţin borş, dar doar puţin, cât să taie gustul mult prea dulce al verzei proaspete. Aceeaşi mâncare se face şi cu varză acră, dar nu se mai freacă cu sare, ci se pune direct la călit. Merge bine cu un ardei iute. Poftă bună!